3 luni

Ei...au trecut 3 luni in care nu am am mai scris nimic aici, desi as fi avut ce sa scriu. M-am schimbat, s-au schimbat multe. Nici nu stiu de unde sa incep.M-am angajat...wow! O chestie pe care mi-o doream de mult si acum,cand am vazut ce inseamna, mi se pare o povara. Am dat de tot felul de oameni, am intrat in tot felul de situatii si as da orice sa nu ma fi implicat in nimic. Am o alta viziune asupra lumii...parca globul meu de cristal incepe sa se sparga, parca incep sa pierd acei ochi pe care credeam ca doar eu ii aveam, in fine...intr-un fel am renuntat la lumea viselor si ma ingrozesc in fata realitatii. E urata, deformata si rea. Acum, mai mult decat oricand, imi doresc sa raman asa cum sunt, sa nu incerc sa iau mastile celorlalti, am eu destule.
Televiziunea. Visul meu. Am ajuns sa lucrez la o televiziune. In goana dupa stiri mi-am dat seama ca lumea se imparte in subiecte bune si subiecte proaste. In fine... am invatat ca oamenii sunt rai, sunt ingrozitori uneori, am vazut rautate in stare pura.
Oamenii nu mai sunt oameni, craciunul nu mai e craciun, nimic nu mai e asa cum le vedeam eu cu ochii de copil. A trecut si craciunul, vine revelionul, va trece revelionul, nimic nu va mai fi la fel.
Cu toate astea, am si un motiv de urlete si bucurie. Voi pleca in Anglia, sa studiez jurnalism si stiinte culturale. Abia astept sa intru in atmosfera british.
Va doresc un an nou extraordinar, si sa...petreceti sfarsitul lumii cat mai frumos :))

I'm engaged to the pain.

Suntem nedespartiti. Nu putem trai unul fara altul. Suntem parte unul din viata celuilalt. Este vorba despre mine si supararile/durerile mele. Am impresia ca nu mai scap. Atunci cand termin cu o chestie dureroasa, dau de alta. Si apoi mai vine una, si inca una, si tot asa. De ce trebuie sa ne conformam cu lucrurile astea avand impresia ca intr-o zi nu vor mai exista in viata noastra? Toti suntem inlantuiti de ele. Suntem ca un cuplu in care cei doi se urasc, dar nu pot sta unul fara altul. Poate este parte din viata, poate trasatura asta este caracteristica naturii umane, sau poate imi este caracteristica doar mie. Pana cand o sa se termine toate...cry, baby, cry!

Fără titlu.

Dintre toate durerile din lume, cea a neputinţei este cea mai rea. Ca atunci când esti dezarmat, când nu mai ai resurse, nu mai ai suflu, nu mai ai soluţii şi inghenunchezi înfrânt. Visul meu m-a lăsat dezarmata si total descoperită. Totul s-a dus in patru minute. De acum, niciun lucru nu e suficient de bun, niciun ţel nu este suficient de înalt, nicio dorinţă nu este suficient de mare.