joi, 15 septembrie 2011

I'm engaged to the pain.

Suntem nedespartiti. Nu putem trai unul fara altul. Suntem parte unul din viata celuilalt. Este vorba despre mine si supararile/durerile mele. Am impresia ca nu mai scap. Atunci cand termin cu o chestie dureroasa, dau de alta. Si apoi mai vine una, si inca una, si tot asa. De ce trebuie sa ne conformam cu lucrurile astea avand impresia ca intr-o zi nu vor mai exista in viata noastra? Toti suntem inlantuiti de ele. Suntem ca un cuplu in care cei doi se urasc, dar nu pot sta unul fara altul. Poate este parte din viata, poate trasatura asta este caracteristica naturii umane, sau poate imi este caracteristica doar mie. Pana cand o sa se termine toate...cry, baby, cry!