Something.

"Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama". Care luciditate?! Trebuie sa fii nebun sa vezi lumea asa cum e, sa o vezi lucid, sa deschizi cu adevarat ochii. Uneori prefer sa imi las ochii inchisi. Alte ori ii deschid si raman dezamagita de realitate. Acum aberez, dar am impresia ca m-am nascut cu alti ochi. Vreau sa raman cu vederea mea deformata, nu vreau sa o perfectionez, vreau ca tot ce insemn eu sa ramana neschimbat. Vreau sa imi vad de viata mea asa cum e ea, asa cum am creionat-o eu in vise, asa cum altii nu ar vrea sa o aiba niciodata. Nu vreau sa fiu lucida niciodata, vreau sa raman in nebunia mea zilnica, care probabil ma va duce spre singuratate.
Uneori imi vajaie capul de la atata agitatie, de la atatea probleme din jurul meu, am impresia ca fiecare problema alcatuieste o za de lant si, la un moment dat, sunt inlantuita fara scapare.
A fost Craciun. Simteam, de obicei, ceva. Stiam ca vine o sarbatoare. Anul acesta, nu. Simt ca pe masura ce incerc sa dau lanturile jos de pe mine, se agata altele de mine. Concentrarea la dezlegare, mi-a distras atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat. Este, insa, acel CINEVA care ma face sa uit, sa las totul.Ne refugiem in lumea noastra, inchidem usa si punem zavor. Frustrant este atunci cand sunt oameni care vor sa ne deranjeze si nu bat la usa, ci intra direct, violent si furtunos. Unde mai sunt manierele...atunci cand vrei sa ii faci omului rau, sa ii dai o palma, ar fi mai bine daca l-ai ruga frumos inainte.

Decembrie jegos.

Desigur, iarna este anotimpul minunat cand auzi la colturi de strada copilasii cantand colinde si cand clinchetul de clopotei iti gadila simturile. Pe dracu. Azi a fost prima zi de ninsoare serioasa. In loc de copilasi care canta colinde, am dat de cersetori care cer un leu. Scapi de cersetori, te opintesti intr-o baba care opreste brusc si inexplicabil in fata ta. Iti ceri scuze, mergi mai departe.
Bineinteles ca nu vei auzi in veci clinchetul de clopotei pe strazi sau...oriunde. Pe strada auzi: claxoane, injuraturi, oameni care vorbesc singuri sau unii cu altii, babe care blestema si tot asa. Fulgii draguti se prind de parul tau si creeaza o atmosfera magica... in care mocirla si urmele jegoase de roti terfelesc zapada abia asezata. Asa ca hai sa mai renuntam la stereotipurile, la ipocrizie si la falsa speranta ca realitatea nu e asa rea.
Colindele, si copiii care le canta, sunt in sufletele voastre. Clopoteii rasuna acolo, in adanc, unde e cea mai frumoasa camera a inimii voastre, deci NU PE STRADA.

Pentru tine.

Te iubesc.

Proiecte, proiecte.

Anul I- jurnalism. Jurnal de bord- aka proiecte in care ne implicam toti sa iesim in evidenta. M-am infiltrat si eu, evident, cu niste idei in cateva proiecte. Cel mai important, pentru cariera noastra de studenti, si pentru cea de viitori jurnalisti, este revista facultatii pe care trebuie sa o realizam bine, zic. Idei, nebunie, organizare dezorganizata, dezinteres de la "ai' mai mari" si tot asa. Deocamdata, jucaria noastra se afla in chinurile facerii. Ideile noastre au provocat deja travaliul, hihi. Ideea e ca "asta mica" trebuie sa apara cat de curand, trebuie sa alegem si noi dracului un nume, caci logo-ul il avem. Greu, monser.
Alt proiect in care m-am implicat si eu este realizarea unui reportaj. Iar, ne jucam de-a oamenii mari. O sa facem un reportaj la un camin de copii. Ii vom pune pe copii sa cante, sa spuna poezii. Partea nasoala e ca acesti copii provin din familii foarte sarace si norocul lor este ca au parte de ingrijire, atat educationala cat si afectiva, la acest centru. Avem cateva planuri, toate acestea culminand cu difuzarea acestui reportaj la tv. O sa aparem si noi pe sticla, na!
Proiectul 3 se refera la ceva cu celebra Uniune Europeana, in care suntem membri mandri si onorabili. Ea, Uniunea, ne-a pus sa facem un spot publicitar de 30 de secunde. Greu, dom'le, cu facultatea asta.

Eminem.

Ultimul album a lui Eminem este genial. Imi asum tot ce zic, asta e ce gandesc si se pare ca statisticile si nominalizarile la premii importante confirma acest lucru. Eminem a dat lovitura cu "Recovery", urmat de "A beautiful mind". Din primul album, un succes uimitor de mare l-au avut melodiile "Love the way you lie" si "Not afraid". La acestea doua as mai adauga, intr-un top personal, "25 to life"- care este o melodie foaaaarte bine gandita, "Space bound" si "Talkin' to myself". Stilul lui Eminem este unic si ii aduce succesul. Versurile, la fel de adevarate ca si viata lui, transmit foarte multe emotii si mesaje. Rezultatele muncii lui se vad, asa cum am mai spus, in nominalizarile si premiile obtinute pana acum, dar si situarea pe primul loc in aproape toate topurile importante. Iata nominalizarile la premiile Grammy ale lui Eminem(luate de pe site-ul lui: http://www.eminem.com/

EMINEM NOMINATED FOR 10 GRAMMY AWARDS



Record Of The Year
LOVE THE WAY YOU LIE



Album Of The Year
RECOVERY



Song Of The Year
LOVE THE WAY YOU LIE



Best Rap Solo Performance
NOT AFRAID



Best Rap/Sung Collaboration
LOVE THE WAY YOU LIE



Best Rap Song
LOVE THE WAY YOU LIE



NOT AFRAID



Best Rap Album
RECOVERY



Best Short Form Music Video
LOVE THE WAY YOU LIE (EXPLICIT VERSION)



Best Pop Collaboration With Vocals
AIRPLANES, PART II

Doar ganduri intr-o seara de duminica.

Eh... am uitat de bloguletul meu in ultima vreme. In ultimul timp am invatat ca e mai bine sa ma dezlipesc de lumea viselor, am invatat ca realitatea e urata, e gri si mohorata, exact ca vremea de afara. De ce?? Pentru ca asa vrea ea- viata- sau poate, cum spun iubitorii de traditii si de stereotipuri, destinul. Nu-mi mai pasa, nu mai vreau sa ma gandesc, dar nu mai vreau nici sa mai accept bataia de joc. I'm divorcing this reality.
Ma ascund. Ma ascund in bratele lui.
Scut. Ele sunt scutul meu.
Iubesc...

Acum multe luni, am scris o poezie. Nu am vrut niciodata sa o scot de la naftalina, pentru ca imi desfacea pansamentul de pe rani. M-am hotarat, la insistente, sa o pun aici. Sper sa nu va intristeze si pe voi.

Constiinta


O viata, un - om, o ploaie rea,
Un vis, amurg, o noapte grea.
Dezamagire, plans. Distrugere.
Speranta rupta. Infrangere.

Ucide! Da, ucide! Tu, un animal!
Ucide-un sentiment, ucide-l disperat!
Ucide tot ce pentru mine nu.i banal!
Ucide visul ce tu insuti l-ai creat!

Toti au murit, ucisi de tine.

Au murit, ucisi de tine-ndat,
Toti au sperat, toti au visat,
Toti au crezut, te-au venerat,
Pe toti i-ai frant, i-ai disecat!

Esti singur, tu, bolnav nebun
In lumea ta cea grea, de plumb.
O cari pe umeri, iti e cruce.
Ah, constiinta, oriunde ma vei duce!

Topul celor mai idioate reclame.

Locul 3. Vreau sa fac caca in baia lui Paul.
Din pacate nu am gasit varianta romaneasca, dar este asemanatoare cu exceptia ca pustiul roman are vocea si mai enervanta decat british boy sau ce-o fi el.


Locul 2 spre 1(nu pot sa ma decid). Legumele D'Aucy.
Ceva mai enervant decat melodia aceasta pentru retardati nu am mai intalnit.


Locul 1. Si locul 1, o reclama recenta- Parizake. E un urs verde care face promisiune catre masa. Este extrem de enervant.
Daca cei de la Ifantis cred ca cineva ar cumpara parizerul dupa ce au vazut si auzit reclama asta... au o problema.

Despre onoare si alte mituri.

Sambata seara m-am uitat la "Troia". Este unul dintre filmele mele preferate pentru ca ma invata, de fiecare data cand il vad, ce inseamna cu adevarat "onoarea". Onoarea nu se cumpara cu bani, nu se vinde si nu se face troc cu ea. In Romania anului 2010, insa, ea nu exista. Femeile sunt dezgolite de onoare atunci cand se poarta ca baietii, cand injura sau cand se comporta urat. Multi barbati nu au onoare, pentru ca sunt misogini, pentru ca nu respecta femeile, pentru ca uneori sunt niste burte, niste animale. Onoarea nu e atunci cand alergi toata viata dupa bani, atunci cand singurul scop e sa inmultesti sacii cu bani si sa faci colectie de case, masini si femei.
Onoarea era sa stii ca zidurile orasului tau se clatina sub amenintarea iminenta a unei armate de dimensiuni inzecite fata de a ta, si tu sa ai curajul sa stai drept, sa iti aperi zidurile cu pretul vietii. Bineinteles ca asta, in contemporaneitate, este poveste. Acum, din fericire, nu trebuie sa ne mai aparam orasele cu viata. Dar putem sa ne aparam valorile-acolo unde exista-
Onoarea, in zilele noastre, se confunda uneori cu orgoliul. Onoarea inseamna sa pretuiesti atat de mult lucrurile si oamenii in care crezi si pe care ii iubesti, incat sa fii dispus sa renunti la orice pentru binele lor.
Indiferenta, ura, egoism...asta caracterizeaza societatea noastra.
Pacat...

'Neata!

E dimineata.E luni, ceea ce inseamna ca e un nou inceput. Un inceput de saptamana. Sper sa fie una fumoasa, insorita si cu mai putine probleme. Sper sa vina mai repede ziua de sambata.
Pana atunci, buna dimineata si have a great day!

Hello, people!

In sfarsit intru si eu in celebra "blogosfera". Nu mi s-a parut niciodata blogul o idee buna. Blog= jurnal virtual. Virtual, virtual, dar e public. Jurnal= ceva intim. Hmm aici ceva nu imi suna mie bine inainte.Acum mi-am dat seama ca observ foarte multe lucruri in jurul meu si imi place sa le povestesc. De aici a venit si ideea de a-mi face blog, pentru ca m-am gandit la sanatatea mentala a iubitului meu care trebuie sa imi indure opiniile in fiecare zi. Deci, iubirea cu iubirea, stresul cu stresul, eu cu ideile mele AICI.


Bonsoir! Ah, o mare pasiune- limba, civilizatia, muzica franceza.